Faptul că românii aflați la muncă în străinătate trimit mulți bani în țară ar putea fi îmbucurător pentru economia românească.
Dar reprezentanții patronatelor spun că acești bani se duc cu precădere în consum și că ar fi mai benefic ca lucrătorii să se întoarcă și să contribuie la impulsionarea economiei. Problema e că avem un nivel de salarizare deloc atractiv. Iar penuria de angajați poate duce la situații dramatice.
Mulți dintre cei plecați activează în construcții, unul dintre sectoarele care acuză în prezent o criză a forței de muncă.
„Nu avem cum să fim bucuroși, din perspectiva evoluției economiei. Banii trimiși de cei din străinătate vin către familiile lor, merg în consum”, a declarat pentru Realitatea Financiară Laurențiu Plosceanu, președintele Asociației Române a Antreprenorilor în Construcții (ARACO).
Fără criteriul celui mai mic preț
El consideră că pentru revigorarea economiei, trebuie relansate investițiile, dar fără ca la achizițiile publice criteriul celui mai mic preț să fie în continuare determinant.
Plosceanu spune că pe termen scurt nu putem atinge un nivel al salariului minim necesar readucerii în țară a lucrătorilor plecați în străinătate, pentru că nu putem aplica o creștere bruscă de la circa 400 euro pe lună, cât este în prezent, la 800-1.000 de euro, condițiile actuale nepermițând o astfel de majorare.
În viziunea oficialului ARACO, ar fi mai rațional ca mediul privat să lucreze împreună cu statul la stabilirea salariului minim, dar în același timp să se negocieze o fiscalizare dedicată, la fel ca în sectorul IT, unde se aplică scutire de impozitul pe venit.
„Dacă nu reușim să oferim o retribuire mai atractivă, criza de personal se va amplifica”, a afirmat Laurențiu Plosceanu.
„Astfel, resursa umană, așa obosită și îmbătrânită cum e, va deveni subiect de licitare internă, firmele vor fura angajații, de la una la alta”, a punctat oficialul patronatului din construcții.
Remiterile au scăzut după entuziasmul din 2007
Sumele transferate în țară de lucrătorii din străinătate (remiterile) nu mai sunt la fel de mari ca în momentul declanșat de entuziasmul aderării la Uniunea Europeană, dar ele parcurg un trend pozitiv și ne situează pe un loc fruntaș între statele membre.
Dacă în 2007, remiterile au totalizat în jur de 5 miliarde de euro, în 2013 acestea au ajuns la 2 miliarde de euro, iar în 2017, după o creștere, la 2,8 miliarde de euro.
Anul trecut, conform datelor Eurostat, cele mai mari intrări din UE au fost înregistrate în Portugalia (3,6 miliarde euro), Polonia (3,1 miliarde euro) și România (2,8 miliarde euro), astfel că suntem pe locul 3. Și ocupăm aceeași poziție și la excedentul transferurilor (diferența dintre intrări și ieșiri), cu 2,6 miliarde de euro, tot după Portugalia (3 miliarde de euro) și Polonia (2,8 miliarde de euro).
Comments are closed.