Cum reușește Guvernul să înnoade elicele afacerii Airbus din România

Subiectul incertitudinilor privind reluarea producției de elicoptere la Ghimbav,  persistă cam de când a fost inaugurată noua investiție a concernului Airbus pe platforma de la poalele Tâmpei, în urmă cu doi ani. Această confuzie vecină cu sforăria specific dâmbovițeană poate să explice situația tensionată  anunțată de știrea zilei: Airbus si-ar putea lua zborul din România.

Airbus a investit aproape 52 de milioane de euro în linia de fabricație a modelului H215. Inaugurată în 2016, în prezența președintelui francez François Hollande şi a premierul român Dacian Cioloş, aici urmau să se producă elicoptere atât pentru armata română, cât și să acopere comenzile externe pentru acest tip de elicopter. H215, este dotat cu două motoare, transportă 22 de militari cu viteza de 278 de kilometri pe oră, un plin de combustibil putând acoperi o misiune de patru ore.

În 2016, la fabrica din Ghimbv  funcționa deja Airbus Helicopters România, o companie creată în 2002, în care acum concernul franco-german deține 51% din acțiuni, iar IAR SA (controlată de statul român) restul de 49%.

Dar în luna noiembrie a aceluiași an, stupoare!  S-a aflat, și nu din surse oficiale, că IAR SA a semnat o înţelegere asemănătoare și cu americanii de la Bell Helicopters.

Ideea că, după ce zeci de ani nu a mai produs un singur elicopter pentru armata română, dintr-o dată România ar putea produce două modele dar din parteneriate diferite  i-a surprins pe francezi. Aceștia au cerut explicații Guvernului  invocând că înțelegerea semnată separat cu Bell Helicopters  ”ar pune în pericol prezența Airbus Helicopters în România“.

Comanda inițială ar fi trebuit să fie 15-16 aparate de zbor, contractul fiind evaluat la peste 200 de milioane de euro. Spre sfârșitul anului trecut Ministrul Apărării, Mihai Fifor le dăduse asigurări francezilor că  ”Armata română va cumpăra elicoptere militare franțuzești produse la fabrica Airbus de la Ghimbav-Braşov”.  Declarația își are acoperie în angajamentele față de Alianța NATO de a crește bugetul de apărare al țării noastre.

“2018 este al doilea an consecutiv în care Guvernul României alocă 2% din Produsul Intern Brut (ce înregistrează creșteri record, na) pentru apărare. Din acest 2%, aproape 40% reprezintă cheltuieli dedicate înzestrării Armatei Române (…) Ne dorim foarte mult ca mare parte din aceste sume să se reîntoarcă în industria națională de apărare.

Acest lucru nu poate fi posibil decât prin parteneriate”, declara ministrul apărării cu doar două săptămâni în urmă, în fața reprezentaților a sute de companii străine care au luat cu asalt  Black Sea Defense and Aerospace – BSDA 2018.  By the way, aceasta este  singura expoziție de acest fel recunoscută oficial de către Departamentul de Comerţ al Statelor Unite.

Astăzi, la șase luni după neonorarea promisiunii din 2017 a lui Mihai Fifor, francezii revin cu aceeași amenințare: Airbus își va transfera tehnologia în altă țară, în absența comenzilor promise de către Guvernul român, indiferent de titularul din funcția de prim-ministru.

Îngrijorarea francezilor, și atunci și acum, pleacă de la întrebarea fundamentală: Cine lansează comenzile pentru cele două mărci? Dacă acestea vin de la statul român, de unde va avea Guvernul banii pentru comenzi suficient de mari astfel încât Airbus să își poată respecta planul de afaceri și invetiția făcute in anul 2016 – în baza unui parteneriat cu Ministerul Apărării?