Donald Trump a început să construiască ziduri încă de la începutul mandatului său de președinte. Absolut surprinzător pentru toată lumea obișnuită cu America libertății economice. De asemenea, președintele american a adus, o dată cu instalarea la Casa Albă, și un pachet consistent de stimuli fiscali atât pentru companii, cât și pentru persoane fizice.
Stilul lui Donald Trump a fost aproape șocant pentru clasa politică. El a aplicat în politică principiile de business. Negocierile de mână forte au plecat de la premisa clară că deține atuurile. Iar Statele Unite, cea mai mare economie globală, aveau destule argumente puternice în raport cu partenerii comerciali, măcar dintr-un punct de vedere: nu există economie care să nu vrea să își ducă produsele în America.
De fapt, Donald Trump a avut trei ținte pragmatice pentru economia americană: să reducă deficitul comercial înfiorător, să creeze locuri de muncă în țară și să stimuleze creșterea economică.
La acestea s-au adăugat presiunile pe care președintele Trump le-a făcut asupra președintelui băncii centrale americane pentru a scădea dobânda la dolar, fapt care, până la urmă, s-a și întâmplat.
Președintele Trump a vrut să construiască ziduri fizice, precum cel de la granița cu Mexicul, și ziduri invizibile, prin taxe vamale. Pe rând, au fost deschise negocierile cu Mexicul, Canada, China și chiar cu Uniunea Europeană.
Trump ne-a adus în fața unui paradox. America a luat măsuri protecționiste, la nivelul economiei globale, iar China a pledat pentru globalizare. Este clar că, în acel moment, lumea părea că s-a întors cu susu-n jos.
La sfârșitul anului trecut, toate analizele economice numeau la capitolul riscuri două teme importante: războiul comercial dintre SUA și China și Brexit. Acestea erau considerate riscuri care puteau să ducă economia globală sau cea europeană către recesiune. Erau cele mai acute îngrijorări.
Numai că, în acest moment, războiul comercial SUA-China (care între timp și-a găsit, teoretic, o rezolvare) și Brexitul par o joacă de copii.
În China, a izbucnit virusul și lumea este în alertă. Titlurile din mass-media sunt alarmante. State care își retrag cetățenii din zonele afectate, linii aeriene care și-au anulat zborurile în unele regiuni ale Chinei, răspândirea virusului în alte țări, incertitudini legate zonele în care va ajunge virusul, inclusiv în Europa, carantină în regiuni ale Chinei, turismul în China tinde spre zero și deja a apărut o prognoză care arată că absența de la lucru a muncitorilor chinezi a dus la o încetinire a economiei locale cu 1% din PIB.
Situația este complicată pentru una dintre cele mai mari economii ale lumii și în funcție de cât de mult se va extinde virusul ar putea să ducă la o recesiune globală. Acum, în fața virusului, economia mondială a uitat de războiul comercial SUA-China sau de Brexit. Un risc mult mai mare este în fața ei.
Uniunea Europeană și Marea Britanie au parafat zilele acestea despărțirea. Britanicii s-au retras în „splendida lor izolare”. Este un proces din care vor pierde ambele părți, iar negocierea comercială abia urmează. O negociere care nu va fi deloc simplă, pentru că europenii vor trebui să se lămurească dacă nu cumva gândul secret al britanicilor a fost „să plece din Uniune, dar să rămână cu toate avantajele ei”. Ceea ce, evident, este imposibil.
Europenii nu își permit să se lase păcăliți de britanici, pentru că ar crea un precedent periculos pentru alte state membre ale Uniunii Europene.
Așadar, anul 2020 începe cu spectrul alegerilor prezidențiale americane, cu virusul chinez și cu divorțul european. În pofida tuturor acestor încercări, economia globală trebuie să crească. Va reuși?
