Capcanele informărilor ANAF

În ultimele două săptămâni, societățile comerciale care se încadrează în categoria marilor
contribuabili au primit adrese informative de la ANAF în care le sunt prezentate o serie de aspecte care, potrivit Fiscului, le-ar putea influența gradul de risc fiscal.

Aceste adrese sunt emise de Unitatea de Management a Riscului prin Serviciul specific de Analiză Risc, din cadrul ANAF.

”Întrebarea legitimă pe care probabil și-o pun toți contribuabilii care au primit astfel de adrese este – Ce reprezintă o astfel de adresă? O simplă informare sau trebuie să se pregătească de inspecție? Ar trebui să întreprindă vreun demers sau pur și simplu să aștepte să vadă dacă vor fi inspectați sau nu?”, comentează Emanuel Băncilă, Coordonatorul practicii de litigii și controverse fiscale din cadrul Radu și Asociații SPRL | EY Law.

Codul de procedură fiscală nu dă o definiție a gradului de risc, dar definește
analiza de risc drept activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de
neconformare, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activității de control fiscal.

Conform art. 121 din CPF, selectarea contribuabililor care urmează să fie supuși inspecției fiscale se face în funcție de nivelul riscului stabilit pe baza analizei de risc.

Am identificat din practică zece factori care, în viziunea organelor fiscale, pot influența gradul de risc și, pe cale de consecință, includerea în planul de inspecție mai repede sau mai târziu. Menționam câțiva dintre aceștia:
1. Existența neconcordanțelor privind livrările efectuate pe teritoriul național nedeclarate de
contribuabil și declarate ca achiziții de către parteneri;
2. Înregistrarea unei marje a profitului inferioară mediei înregistrate în domeniul de activitate desfășurat;
3. Gradul de îndatorare;
4. Valoarea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite în urma inspecției fiscale.
Conform explicațiilor informale date de diverse echipe de inspecție fiscală, prin comunicarea acestor adrese, se încearcă o transparentizare a factorilor care stau la baza determinării gradului de risc.

Astfel, un contribuabil poate să cunoască din timp care sunt aspectele în funcție de care se
determină gradul său de risc și, implicit, includerea sa în planul de inspecție fiscală.

Aceste adrese nu modifică gradul de risc fiscal al contribuabililor cărora le-a fost expediată ci doar îi informează cu privire la factorii care ar putea determina încadrarea într-o categorie de risc fiscal care poate atrage după sine, mai devreme sau mai târziu, începerea unei inspecții fiscale.

În contextul în care metodologiile și procedurile privind efectuarea analizei de risc în vederea selectării contribuabililor pentru inspecție fiscală nu sunt transparente (nefiind publice), prezentul demers pare a fi unul de salutat.

Acest demers ar fi în linie cu recentul proiect de modificare a Codului de Procedură Fiscală, estimata să se întâmple în toamna acestui an. Conform acestor modificări, modificarea gradului de risc ar putea să devină o procedură transparentă cu posibilitatea contribuabilului de a o contesta.

”Însă, dacă am compara informările primite de diverși contribuabili, constatăm că numărul de aspecte care ar putea influența gradul de risc al unui contribuabil variază de la patru, în cazul unor contribuabili, la zece în cazul altor contribuabili. Aceasta înseamnă că o analiză specifică pe fiecare contribuabil a fost deja făcută de Serviciul de Analiză Risc și, pe cale de consecință, o prioritizare a acestora în ceea ce privește includerea lor în planul de control. Din păcate, nu este posibilă cuantificarea importanței factoriilor analizați și relevanța acestora pentru determinarea gradului de risc astfel încât să ne dăm seama dacă, un contribuabil se califică sau nu la un grad de risc care face iminentă o inspecție fiscală”, arată Emanuel Băncilă.

Acesta enumeră câteva acțiuni care ar putea să ducă la eliminarea unor astfel de factori din analiza gradului de risc: – existența neconcordanțelor (punctul 1 de mai sus), care se pare că vizează Declarația 394. În lipsa identificării specifice a acestor neconcordanțe este destul de dificil să fie explicate de către contribuabil, identificarea fiind primul pas pentru a putea aduce lămuririle necesare.

În general, aceste neconcordanțe sunt artificiale și pot fi ușor explicate/corectate odată ce au fost identificate.

În baza accesului la informațiile publice, considerăm că o clarificare sau corectare a acestor
neconcordanțe ar fi benefică înainte de includerea respectivului contribuabil în planul de
inspecție fiscală. În general, clarificarea sau corectarea acestor neconcordanțe se rezolva în
cadrul inspecției fiscale în proporție covârșitoare, arată analiza.

Rămâne însă întrebarea – de ce să nu poată să le corecteze contribuabilul înainte de începerea inspecției, eliminând astfel măcar o parte din aspectele care îi influențează gradul de risc? – înregistrarea unei marje a profitului inferioară mediei înregistrate în domeniul de activitate desfășurat.

Din discuțiile purtate, și contribuabilii care au întocmite dosare de prețuri de transfer și se situează în intervalul înregistrat al respectivului domeniu
de activitate (conform dosarului) tot au primit notificări cu privire la acest factor. Ceea ce
înseamnă că, analiza efectuată de autoritatea fiscală nu concordă cu cea a contribuabilului.
Și în acest caz se poate purta o corespondență pentru clarificarea mediei înregistrate în
domeniul de activitate desfășurat de contribuabil, având drept scop eliminarea acestui factor din lista celor care pot influența gradul de risc.
– gradul de îndatorare (punctul 3 de mai sus), se pare că acesta reprezintă un aspect care
influențează gradul risc în situația în care depășește 70% din activele contribuabilului.
– valoarea obligațiilor fiscale suplimentare stabilite ca urmare a inspecției fiscale.

De multe ori, în practică, întâlnim contribuabili care nu vor să conteste creanțele
fiscale stabilite în urma inspecției fiscale pe motiv că „supără fiscul” sau valoarea obligației e prea mică în raport cu cifra de afaceri. Iată un motiv suplimentar de contestare – dacă nu ai contestat, ai șanse să fii controlat din nou. În plus, am întâlnit situații în care o decizie de
impunere a fost anulată în mod definitiv, iar acest aspect este în continuare luat în calcul la stabilirea gradului de risc. În această situație, sau în situația în care s-a obținut o suspendare în instanță, nu se mai susține păstrarea acestui aspect printre cele de natură să influențeze gradul de risc, și trebuie solicitat autorității fiscale excluderea acestui factor din lista celor care îi pot influența gradul de risc.

Conform Codului de Procedură Fiscală, contribuabilul „nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosită”. Cu toate acestea, chiar dacă nu se poate contesta selectarea în sine, contribuabilul poate solicita autorității fiscale să excludă din lista aspectelor care îi pot influența gradul de risc pe acelea care nu sunt conforme. Contribuabilul trebuie să aibă o atitudine proactivă și să încerce eliminarea cât mai
multor aspecte care îi pot influența gradul de risc, în măsura în care aceste aspecte nu corespund realității. Este mai ușor să previi decât să repari, porivit analizei EY..

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 250.000 de angajaţi în peste 700 de birouri din 150 de ţări şi venituri de aproximativ 31,4 miliarde dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2017.

Articolul precedentMai multe accidente în T 1 2018. 86.346 de dosare de daună RCA, avizate de asiguratori
Articolul următorOTP Bank cumpără subsidiarele Societe Generale din Albania și Bulgaria

13 COMENTARII

Comments are closed.