Peste 20 de ani, țara noastră va rămâne penultima din Uniunea Europeană la salarii, la pensii, la calitatea educației, a sănătății și la calitatea infrastructurii. De ce sunt așa de sigur? Nu pentru că am ghicit viitorul într-un glob de cristal, ci pentru că am citit rezultatele la testarea internațională a elevilor de 15 ani din cele mai importante 80 de națiuni de pe această planetă. Rezultatele la testele standardizate PISA ne situează pe penultimul loc din UE, în urma noastră situându-se doar bulgarii. Media noastră națională este de 428 de puncte.
Generația copiilor de 15 ani din 2022 va ajunge, peste 20 de ani, la maturitate și va popula industria, agricultura, serviciile, dar și administrația și politica din țările respective. Este cât se poate de clar că nivelul de pregătire din gimnaziul de astăzi se va regăsi în calitatea administrației de peste 20 de ani. Dar și în nivelul de salarizare, în nivelul pensiilor, în nivelul profiturilor antreprenorilor, precum și în calitatea și cantitatea autostrăzilor, a căilor ferate și a barajelor hidrotehnice.
Acest rezultat este cel mai bun indicator al nivelului școlii dintr-un stat, pentru că se obține din testarea unei populații școlare extrem de numeroase, la vârsta de 15 ani cam toți copiii din țările respective fiind școlari. Deci populația testată este mare și atunci rezultatele statistice obținute au un grad ridicat de credibilitate și reprezentativitate.
Fac de la început precizarea că cea mai mare economie din lume, China lipsește din această testare, pentru că la precedenta (2018) s-a situat pe primul loc, dar a participat doar cu patru provincii, populate de doar o șeptime din totalul populației de elevi. Cei mai buni elevi de 15 ani de pe glob se află în estul Asiei, în așa-numitul Orient Îndepărtat, în Singapore (560 de puncte), în Macao (535 de puncte), în Taiwan și Japonia (533 de puncte fiecare), în Coreea de Sud (523 de puncte) și în Hong Kong (520 de puncte). Cel mai bine plasate națiuni europene sunt micuța Estonie (516 puncte) și Irlanda (506 puncte), singurele, de altfel, care au medii naționale de peste 500 de puncte. În primele 10 state ale lumii mai găsim Canada (506 puncte) și Elveția (498 de puncte).
https://www.datapandas.org/ranking/pisa-scores-by-country
Mult-lăudata Finlandă confirmă și în acest clasament calitatea învățământului său gimnazial, situându-se pe locul 12 în lume, cu 495 de puncte, iar Polonia și Cehia (cu 492, respectiv 491 de puncte) sunt situate pe locurile 15-16 pe glob, dovedind că știu să crească generații de copii foarte bine pregătiți. Americanii sunt pe locul 18, cu 489 de puncte, iar britanicii pe 14, cu 494 de puncte. Nemții se află pe locul 24 în lume, cu 482 de puncte, francezii pe 26 cu 478 de puncte, ungurii pe locul 28, cu 477 de puncte, la egalitate cu italienii și spaniolii. Noi venim abia pe locul 45 dintre națiunile testate, cu o medie de 428 de puncte. Deasupra noastră avem destule state cu o dezvoltare economică modestă, precum: Vietnamul, cu 468 de puncte, Turcia, cu 462 de puncte, Serbia, cu 442 de puncte, Ucraina, cu 440 de puncte, dar și Grecia cu 436 de puncte. Pe pozițiile 48 și 49 se situează, la egalitate, cu câte 414 puncte, Bulgaria și Republica Moldova.
Un tablou complet al rezultatelor, care include și tendințele pe termen lung, dar și ponderea celor mai buni elevi (nivelele 5 și 6), dar și a celor mai slabi elevi (sub nivelul 2) este redat mai jos:
https://www.oecd-ilibrary.org/sites/53f23881-en/index.html?itemId=/content/publication/53f23881-en
Ce observăm în tabelul de mai sus? Păi faptul că doar 5% dintre elevii din țara noastră se situează în categoria celor cu performanțe excelente, dar o treime dintre copiii noștri se află în categoria celor cu performanțe catastrofale. Spre comparație, 16% dintre copiii polonezi sunt în categoria performerilor și doar 11% în categoria celor foarte slabi. Ungurii au 12% în categoria celor excelenți și 16,5% în categoria celor cu rezultate foarte proaste.
Mai putem observa o tendință clară spre mediocritate a rezultatelor noastre pe termen lung, căci nivelul actual este aproximativ același cu cel din testările anterioare (2015 și 2018) și este extrem de prost.
La imaginea sumbră a scorului pe care copiii noștri îl obțin la testele standardizate putem să adăugăm și alte două catastrofe educaționale: faptul că suntem națiunea europeană cu cea mai mică pondere a celor cu o diplomă de facultate:
și faptul că suntem campioni europeni la abandon școlar:
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=File:V2-early-leavers-230523.png
Plecând de la aceste rezultate, putem să înțelegem modul în care va arăta țara noastră, dar și globul peste 20 de ani. Lumea, care se îndreaptă, din ce în ce mai clar, spre o economie a cunoașterii, va fi dominată de către națiunile din estul Asiei, care au știut să se adapteze și să mențină, pe termen lung, sisteme performante de învățământ. Polul dezvoltării în Europa se va îndrepta și mai clar spre nord, incluzând aici marile performere educaționale Estonia și Polonia, iar sud-estul continentului va musti de mediocritate, ceea ce va afecta dezvoltarea regiunii noastre pe termen lung. Românii vor avea, în continuare, slujbe prost plătite, deci și pensii mizerabil de mici, iar economia noastră va fi dominată de către multi-naționale, conduse de către oameni aduși din afară, căci bazinul de 5% al performerilor naționali este mult prea strâmt pentru a fi o bază de selecție onorabilă. Mai mult, dintre aceiași 5% se vor selecta și mulți dintre cei care vor merge la studii în marile universități europene, de unde nu se vor mai întoarce, decât într-o mică măsură, pentru a lucra aici. Televiziunile vor rula, în buclă infinită, manele, iar singurele ziare citite vor fi cele de sport și de can-can. Personajele publice cele mai influente vor avea un vocabular de maxim 50 de cuvinte și vor „modela” generații întregi de adolescenți. Iar politicieni de teapa lui Ciolacu, cu bacalaureatul neclar, vor reprezenta o referință de neatins, căci ne vor conduce unii pentru care absolvirea gimnaziului va reprezenta performanța vieții lor.
Este cât se poate de evident că România a intrat într-un cerc vicios: avem un nivel catastrofal al absolvenților de gimnaziu, care se transferă anual către populația generală și astfel standardul general al societății devine din ce în ce mai scăzut, de unde și așteptările mici de la viață și de la organizarea socială. Standardele scăzute din societate determină, la rândul lor, o lipsă totală de interes pentru învățământ și o ignorare totală a școlii. Pur și simplu, educația nu mai are loc printre preocupările noastre. Aceasta generează, mai departe, generații și mai slab pregătite de absolvenți de gimnaziu, care vor scădea și mai mult standardele generale din societate. Și tot așa, din rău în mai rău.
Până la urmă cine să înțeleagă catastrofa din sistemul nostru de învățământ? Iohannis, turistul european cel mai prodigios din ultima sută de ani? Crede cineva că atunci când se plimbă printre piramide sau când participă la dansurile tribale din Zanzibar, Klaus Iohannis se gândește cu atenție și îngrijorare la soarta generațiilor de elevi? Sau absolventul cel mai controversat de bacalaureat, Marcel Ciolacu ? Oare, văzându-l cum arată și cum vorbește , o fi mai probabil să citească vreun rând din statisticile educaționale europene sau să asculte o manea de-a lui Luis Gabriel? Enumerarea celor care privesc cu dispreț sau cu nepăsare învățământul ar putea continua cu absolvenții de universități particulare incerte și neonorante, precum președintele Camerei Deputaților, Alfred Simonis sau precum ministrul Justiției, Alina Gorghiu. Dar și cu fostul premier cu limbaj de mahala portuară, Mihai Tudose, la fel de târziu și de prost școlit ca și bunul său amic din fruntea guvernului.
Numai citind aceste nume și vizualizând personajele respective ne putem ușor da seama cam pe unde va fi România peste 20 de ani, nici nu mai avem nevoie să citim statisticile educaționale europene. Din păcate.
