România se situează într-o ierarhie a salariilor minime întocmită de KPMG pe locul 3 din coadă, cu un salariu minim brut de 416 euro, înaintea Lituaniei (400 euro) și Bulgariei (261 euro).
În 2017, România avea al doilea cel mai mic salariu brut (323 euro), după Bulgaria.
Clasamentul acesta nu arată însă problemele pe care le creează decizia politică medului de afaceri atunci cand aceasta nu tine cont de realitățile economice.
În România practic salariul minim brut s-a dublat intre doar trei ani (ianuarie 2015 și ianuarie 2018). În acest interval nici productivitatea, nici PIB-ul pe locuitor nu au inregistrat salturi atât de spectaculoase.
Clasamentul cuprinde cele 20 de state
Clasamentul KPMG cuprinde 20 de state membre ale Uniunii Europene (UE) și Spațiului Economic European (SEE), precum și Elveția.
La polul opus, cele mai mari salarii minime brute pe economie se înregistrează în Luxemburg (1.999 euro), Irlanda (1.834 euro) și Germania (1.818 euro).
„Această schimbare de poziție se datorează însă creșterii artificiale a salariului minim brut, ca urmare a transferului contribuțiilor sociale ale angajatorului în sarcina angajatului. Acest lucru este evidențiat și de faptul că, din punct de vedere al sumelor nete, pentru 2018, România are al doilea cel mai mic salariu net (243 euro), după vecina sa Bulgaria (202 euro)”, au spus oficialii KPMG.
În mod surprinzător, țările care au un nivel scăzut al salariului minim (inclusiv România) au cote efective de impozitare mari (peste 40%) pe când țările cu un nivel ridicat al salariului minim (ca Luxemburg, Irlanda sau Marea Britanie) au cote efective de impozitare sub 30%. La calculul cotelor efective de impozitare se iau în considerare cotele de impozit, dar și cotele de contribuții, raportate la valoarea salariului brut.
Fiscalitatea muncii ne privează de poziții superioare
Cota efectivă de impozitare în Romania este de 44%, a șaptea cea mai mare dintre cotele înregistrate în cele 20 de state luate în calcul. Extremele sunt reprezentate de Irlanda, cu o cotă efectivă de impozitare de 15% și Franța, cu o cotă efectivă de 87%.
„În contextul unei forțe de muncă din ce în ce mai mobile, în special în cadrul UE și SEE, detașarea lucrătorilor în alte țări devine o practică din ce în ce mai obișnuită în mediul de afaceri, a declarat Mădălina Racovițan, Partner şi coordonator al departamentului People Services în cadrul KPMG România.
„În același timp, Comisia Europeană analizează cu atenție fenomenul detașărilor și ia măsuri pentru o mai bună reglementare a acestuia, pentru a garanta că libera circulație funcționează în beneficiul persoanelor și întreprinderilor în cauză, dar și al economiei europene în ansamblu. Directiva privind detașările transnaționale a fost introdusă în 1971, când economia europeană era diferită și circulația forței de muncă mult mai redusă. În prezent este în discuție modificarea Directivei privind detașările transnaționale, care are ca scop combaterea abuzurilor prin consolidarea protecției lucrătorilor detașați împotriva discriminării”, a precizat Racovițan.
Comments are closed.