În urmă cu doi ani la bulgari, de-a lungul autostrăzii care leagă nordul Greciei de Sofia, puteai vedea înșirate reclame în limba română pentru casele de marcat. Apăruse legea care obliga firmele să se lege la sistemul informatic al ANAF. De atunci termenul scadent s-a tot prelungit pentru că sistemul informatic al ANAF nu funcționează din lipsă de soft.
Și aceasta este consecința unei politici constante de eludare a căilor legale de îmbogățire din România. Și nu de ieri de azi. Cât timp toată lumea a avut de câștigat, politicieni, patroni, salariați, totul a fost în regulă. Ce, nu au mai rămas bani pentru pensii în vistierie ? Ghinion de neșansă. Pensionarii să se fi apucat de furat când erau în activitate, dacă de o pensie specială nu au fost în stare să se apropie! Iar actualii guvernanți să se fi gândit de două ori înainte să propună majorarea cu 40% a punctului de pensie!
Pe cine să intereseze, dacă nu pe guvernanți faptul că valoarea punctului de pensie va exploda în 2020? După creșterea cu 15% de anul trecut, respectiv de la 1.100 de lei la 1.265 de lei, de la 1 septembrie 2020 valoarea punctului de pensie ar urma să sară la 1.875 lei.
Impactul bugetar estimat este de aproximativ 25 miliarde lei, de 51 de miliarde în 2021, iar dacă totul merge în ritmul asumat, de 80 de miliarde de lei în 2022. Unde mai pui că și dublarea alocațiilor copiilor ar reclama vreo 6 miliarde de lei de la buget, doar anul acesta.
Deși a demonstrat că PSD nu a prevăzut și sursele de finanțare, Guvernul PNL promite că va încerca să facă imposibilul posibil. Problema nu este atât a asigura pensiile în 2020. Problema este că deficitul bugetar la sfârșitul anului va trebui să indice UE că România își corectează devierea de la pragul maxim admis de 3% din PIB. Și mai este o problem: pensiile se plătesc lună de lună, an de an. Și nici nu le poți reduce în cazul în care încasările la Buget nu sunt suficiente.
Consiliul fiscal a tras deja un semnal de alarmă. În condițiile în care nu s-ar schimba nimic față de țintă de deficit bugetar de 3,6%, cu aceeași colectare și aceeași structură a cheltuielilor, deficitul bugetar va sări de 4,5% în 2020.
În teorie bani mai mulți la nu pot veni decât din creștere economică, investiții și o mai bună colectare, inclusiv din majorări de taxe și impozite. Dar creșterea PIB nu poate merge în tandem cu degradarea celorlalți indicatori macroeconomici. Blocajul financiar generat de un deficit bugetar amplificat va anula orice efort de contrabalansare a scăderii veniturilor statului. De noi reduceri de taxe și impozite nu mai poate fi vorba. De majorări de taxe și impozite este periculos de vorbit în an electoral. Investitorii străini vor prefera să stea în expectativă, dacă nu apar oferte cu adevărat tentate.
Rămân ca resurse: creștere economică inerțială imprimată prin stimularea consumului din ultimii ani, fondurile europene (cât timp?), creditarea bancară, restructurarea cheltuielilor administrației centrale și locale (responsabilitate de unde?) și veșnica dorită îmbunătățire a colectării. Ar mai fi și problema mâinii de lucru, dar cine să se mai gândească și la asta.
De fapt, nu este nimic nou sub soare. Banii fără dobândă trebuie luați de acolo unde sunt. De acolo de unde politicul nu și-a asumat vreodată, decât formal, obligația de ai recupera: din îmbunătățirea colectării pe cele trei componente ale sale, identificarea, conformarea și executarea. De fapt numitorul comun al celor trei elemente este digitalizarea, cuvântul preferat al Guvernului instalat la sfârșitul anului recent încheiat.
Ca de nicăieri apare ministrul Finanțelor Florin Cîțu, și reamintește tuturor că ANAF nu își îndeplinește rolul. Faptul că sistemul informatic al ANAF nu funcționează este o problemă de securitate națională. „Avem acest soft, și putem să conectăm ANAF la secolul acesta până în martie, aprilie”, afirmă ministrul finanțelor.
Stupoare. Se pronunță abrevierea CSAT (Consiliului Suprem de Apărare al Țării). Cîțu nu vorbește ca un politician. Cîțu aduce în discuție o problemă reală: mentalitatea care parazitează sistemul fiscal. Modernizarea rapidă a ANAF – o structură anchilozată, cu un personal insuficient și îmbătrânit – depinde de o decizie în CSAT. Iar în acest moment în discuție este doar urgentarea implementării unui soft.
Va trece lupta cu evaziunea fiscală la un nivel de neimaginat până cu trei luni în urmă? Sau rămânem la nivelul declarațiilor politice de oportunitate, fără vreo concretizare. Termenul scadent este 1 septembrie, dată de la care, în teorie, pensiile majorate cu 40% vor intra în plată.
