Fiecare dintre noi s-a împrumutat peste 5000 de lei anul trecut pentru a întreține statul

Anul trecut, cei 19,5 milioane de români s-au împrumutat cu mult peste 100 de  miliarde de lei pentru a plăti funcționarea statului în care trăim. În plus față de impozitele și taxele pe care le plătim fiecare dintre noi, precum și firmele la care lucrăm. La sfârșitul lunii noiembrie, deja,  România acumulase o datorie publică suplimentară (doar în primele 11 luni ale anului) de 101 miliarde de lei, adică un sfert din totalul datoriei publice a țării din toate timpurile:

https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raportprivinddatoriapublicanov_2020.pdf

Asta în valori absolute. Ca un mic artificiu, guvernul nu ne raportează însă valorile absolute ci doar pe cele care corespund standardului de raportare și metodologiei UE, conform cărora , pe primele 11 luni ale anului, ne-am împrumutat „doar” 90 de miliarde de lei:

Fie și așa raportată, datoria publică a țării a ajuns la 463 de miliarde de lei, adică 44,4% din PIB, un sfert din datorie fiind făcută doar în primele 11 luni ale anului 2020.

dacă ne raportăm la valorile absolute ale datoriei publice ale statului român, cea mai mare pondere o deține datoria internă (330 miliarde de lei), în creștere cu aproape 64 de miliarde de lei anul trecut, iar datoria publică externă a ajuns la peste 203 miliarde de lei, în creștere cu peste 37 de miliarde de lei în perioada ianuarie-noiembrie 2020.

O realitate îmbucurătoare este aceea că a scăzut costul împrumuturilor luate de România. Iată de exemplu, la obligațiunile în lei, reducerea este mai mult decât evidentă:

Costul mediu al datoriei publice este într-o scădere clară, datorată mai ales scăderii costurilor cu împrumuturile externe:

Reducerea dramatică a costului finanțărilor externe este vizibilă și din raportările Băncii Centrale Europene privind dobânzile medii la obligațiuni emise pe termen lung (10 ani):

https://www.ecb.europa.eu/stats/financial_markets_and_interest_rates/long_term_interest_rates/html/index.en.html

Practic, România a avut în decembrie 2019 un randament la obligațiunile pe termen lung de 4,57% pe an  și a ajuns, după exact 1 an, la un randament de 2,94% pe an. Remarcabil:o reducere de 36% a costului creditului extern în doar 12 luni. Chiar dacă este o tendință generală și chiar dacă am rămas cu cel mai ridicat cost al finanțării dintre toate statele UE, totuși, trebuie subliniată această performanță. În context să spunem că jumătate dintre membrii Uniunii au costuri negative ale datoriei publice pe termen lung, iar vecinii noștri estici de spațiu non-euro au următoarele evoluții decembri 2019-decembrie 2020:

  • Ungaria a plecat cu un randament de 1,88% pe an  și a urcat la 2,16% pe an
  • Polonia a plecat de la un randament de 2,03% pe an și a ajuns la 1,29% pe an
  • Republica Cehă a plecat de la un randament de 1,51% pe an și a ajuns tot la 1,29% pe an
  • Bulgarii aveau 0,18% pe an în decembrie 2019 și au ajuns la 0,19% pe an în decembrie 2020
  • Slovacia, fiind în zona euro, și-a redus costul finanțărilor de la 0,13% pe an în decembrie 2019 la un incredibil cost negativ (-0,52% pe an) în decembrie 2020.

În ansamblul Uniunii, România continuă să fie printre statele cu datorie publică redusă , având a șaptea cea mai mică pondere a datoriei în PIB:

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/portlet_file_entry/2995521/2-21012021-AP-EN.pdf/a3748b22-e96e-7f62-ba05-11c7192e32f3

Nici la dinamica datoriei nu avem motive de spaimă, cu a 10-a cea mai mică rată de creștere a datoriei, la sfârșitul trimestrului III 2020 față de trimestrul corespunzător din 2019:

Dacă ne uităm însă la dinamica trimestru-la-trimestru, avem însă a 12-a cea mai mare rată de creștere a datoriei publice, peste media Uniunii: