Ce reprezintă „dreptul de a fi uitat” – ghid util în epoca GDPR (P)

Vrei să nu mai apari în baza de date a companiilor? Vrei să fii șters chiar și din Google? Ai dreptul să fii „uitat”. Află, mai departe, cum procedezi și în ce situații nu pot fi șterse datele tale personale.

Dreptul de a fi uitat reprezintă dreptul de a fi șterse datele cu caracter personal. Astfel, dacă nu mai dorești ca anumite companii să folosească numele, adresa ta de e-mail, numărul de telefon sau orice alte date personale, poți solicita această modificare. Însă, în anumite condiții.

Dreptul la ștergerea datelor este un subiect important, în egală măsură, pentru persoane fizice și companii. Prin articolul 17, din Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), este reglementat dreptul persoanelor fizice de a cere să fie „uitate” de către persoanele juridice. 

În ce situații poate fi cerută ștergerea datelor personale

Chiar dacă o persoană fizică își dă consimțământul pentru prelucrarea datelor, aceasta se poate răzgândi oricând. Așa că, firmele trebuie să fie atente la astfel de solicitări, care le obligă la modificări imediate, în multe cazuri. Dar, iată ce spune legea despre când trebuie respectat dreptul de a fi uitat:

  • când datele nu mai sunt necesare pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au fost adunate
  • când persoana vizată își retrage consimțământul
  • dacă datele au fost prelucrate în mod ilegal

Chiar și așa, există cazuri în care datele cu caracter personal ale persoanelor fizice nu pot fi șterse, ceea ce favorizează companiile. Iată în ce situații:

  • atunci când trebui exercitat dreptul la liberă exprimare și la informare
  • atunci când există motive de interes public în domeniul sănătății publice
  • în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare științifică ori istorică sau în scopuri statistice 
  • pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță

Așadar, de exemplu, dacă numele tău și alte date au fost folosite în scopurile de mai sus, nu vei putea beneficia de dreptul de a fi uitat. Altfel, în alte cazuri, poți solicita, în scris sau verbal, ștergerea datelor personale. În această situație, companiile sunt obligate să se conformeze în termen de o lună de zile. Totuși, cel mai sigur este să apeleze la consultanță GDPR oferită de specialiști în domeniu, pentru a analiza corect fiecare situație în parte. 

Mai mult decât atât, și companiile, și persoanele fizice trebuie să știe că și datele personale, divulgate altor organizații sau persoane ori publicate în mediul online (pe site-uri, în rețele de socializare sau forumuri), trebuie șterse. În aceste situații, compania care primește o solicitare care invocă dreptul de a fi uitat va fi nevoită să contacteze fiecare destinatar în parte pentru a șterge datele respective.

Cum poți fi „uitat” sau nu de Google

Totodată, datele personale pot fi ușor uitate și de Google. Trebuie doar să completezi acest formular, însă, reține că nu ai dreptul la ștergerea datelor dacă acestea sunt folosite în scop jurnalistic. Uniunea Europeană a stabilit, prin Regulamentul GDPR, echilibrul dintre dreptul la ștergerea datelor și dreptul la informare și la exprimarea opiniei. Astfel, dacă există articole publicate în presă în care apare numele tău, pentru care ți-ai dat sau nu consimțământul, respectivele materiale nu vor putea fi înlăturate de pe site-ul publicației, fiindcă reprezintă informații de interes public.

O altă situație în care datele tale personale nu vor putea fi șterse imediat este după ce renunți la serviciile unei bănci. Poate tu încasezi salariul într-un cont deschis la o bancă, însă, este mai avantajos să iei un credit de la o altă bancă, așa că decizi să faci această mutare. În cazul în care totodată dorești să fie șterse datele tale din baza de date a primei bănci, află că băncile sunt obligate să păstreze datele clienților săi timp de 10 ani. Însă, poți solicita restricționarea folosirii datelor tale, așa că nu vor putea fi prelucrate mai departe, doar păstrate într-o bază inactivă.

Așadar, dreptul de a fi uitat este un subiect important pentru ambele părți, și pentru persoane fizice și pentru companii. Chiar dacă toți clienții au dreptul să solicite ștergerea datelor personale, acesta nu este un drept fundamental și în anumite situații firmele au, la rândul lor, dreptul să refuze cererea, pe motive întemeiate.