ONU marchează pe 29 septembrie ziua internaţională de conştientizare a risipei alimentare. În contextul pandemiei, problema a devenit cu atât mai stringentă cu cât disfuncționalitățile în lanţurile de aprovizionare, precum și criza profundă a industriei ospitalității au creat noi dezechilibre. România este una dintre țările fruntașe la risipă alimentară în UE, aflându-se pe locul 9, pe fondul unei polarizări masive a comportamentului de consum.
În fiecare lună, un român aruncă la coș aproximativ 16 kilograme de mâncare, în condițiile în care aproximativ 5 milioane de conaționali își asigură hrana cu mare dificultate, iar 200.000 de copii adorm flămânzi
Statisticile Uniunii Europene arată că România risipește, anual, 2,55 milioane de tone de alimente, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică. O altă estimare, făcută de unul dintre cele mai mari lanțuri de retail alimentar, arată că producem aproape 5 milioane de tone de reziduri alimentare.
Cea mai mare risipă de hrană se înregistrează în mediul urban, în gospodării. Prin
comparație, în retail se produce 7% din risipa alimentară, în timp ce în gospodării, 49%. Alte 37 de procente se pierd în industria alimentară, 5% în alimentația publică și doar 2% în sectorul agricol.
La nivelul unei gospădării, cel mai des ajunge la gunoi hrana gătită (24%), urmată de fructe (22%), legume (21%), 20% este procentul reprezentat de produsele de panificație și aproximativ 11% din produsele lactate care nu sunt achiziționate corespunzător.
Datele privind risipa alimentară sunt centralizate în fiecare an de Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României.
Atunci când alimentele sunt pierdute sau irosite, toate resursele folosite pentru a le produce – incluzând apa, pământul, energia, forţa de muncă şi capitalul – se irosesc. În plus, eliminarea pierderilor de alimente şi a deşeurilor în depozitele de deşeuri duce la emisiile de gaze cu efect de seră, contribuind la schimbările climatice, arată www.un.org. .
Pe de altă parte, în 2020, în contextul crizei profunde care a afectat atât capacitate de producție a industriei alimentare, cât și consumul, problema accesului la alimente s-a accentuat ca factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial.
Sub efectul stării de panică de la începutul pandemiei, cumpărătorii cu posibilități au achiziționat cantitați mai mari de alimente, ceea ce a făcut ca supermarketurile, principalii donatori pentru băncile de alimente, să-și reducă semnificativ contribuția, ceea ce a dus la accentuarea foametei în cele mai sărace țări din lume și pături ale sociețății.
