România ar putea importa gaze chiar și după Neptun Deep. Ce se întâmplă într-o iarnă geroasă

Intrarea în producție a proiectului Neptun Deep va crește semnificativ producția de gaze naturale a României, însă nu va elimina complet riscul unor importuri în perioadele de consum maxim. În cazul unei ierni cu temperaturi extrem de scăzute și de lungă durată, necesarul de gaze ar putea depăși cantitățile disponibile pentru consumul intern, potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), pentru Mediafax.

„Securitatea energetică se verifică în ziua cea mai rece”, atrage atenția Dumitru Chisăliță, explicând că volumul anual de producție nu este același lucru cu capacitatea sistemului de a furniza suficiente gaze într-o perioadă de ger sever.

Neptun Deep va aduce circa 8 miliarde de metri cubi de gaze anual

Proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, este unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale României.

Potrivit estimărilor oficiale ale partenerilor din proiect, primele gaze extrase din Marea Neagră ar urma să intre în Sistemul Național de Transport până la sfârșitul lunii iunie 2027. Platoul de producție este programat să fie atins până la finalul trimestrului al treilea din 2027.

La capacitate maximă, Neptun Deep ar urma să producă aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an.

Investiția necesară pentru dezvoltarea proiectului este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro, costurile fiind suportate în mod egal de cei doi parteneri.

De ce România ar putea avea nevoie de importuri de gaze

Potrivit calculelor prezentate de Dumitru Chisăliță, chiar și după creșterea puternică a producției interne, România ar putea ajunge să importe gaze în zilele cu un consum excepțional de ridicat.

Un scenariu analizat pentru sfârșitul lunii februarie 2028, într-o perioadă caracterizată prin temperaturi medii de aproximativ -25 de grade Celsius, indică un consum național de circa 60 de milioane de metri cubi pe zi.

Într-o asemenea situație, contribuția surselor interne ar putea fi insuficientă pentru acoperirea întregului necesar.

Calculul prezentat de AEI indică următoarele valori:

• Consum estimat: aproximativ 60 milioane Smc/zi;

• Extracție din depozite: aproximativ 18 milioane Smc/zi;

• Producție internă: aproximativ 44 milioane Smc/zi;

• Producție internă contractată pentru piața românească: aproximativ 30 milioane Smc/zi;

• Flexibilitatea pentru piața internă: până la aproximativ 33 milioane Smc/zi;

• Exporturi contractate: aproximativ 14 milioane Smc/zi;

• Exporturi ajustabile: până la aproximativ 11 milioane Smc/zi;

• Necesar estimat de import: aproximativ 9 milioane Smc/zi, adică în jur de 15% din consum.

Gazele din depozite nu pot fi extrase oricât de repede

Unul dintre principalele riscuri pentru sistemul energetic apare la sfârșitul unei ierni severe, după mai multe luni de consum ridicat.

Chiar dacă depozitele subterane mai dispun de cantități importante de gaze, capacitatea de extracție nu este nelimitată. Pe măsură ce presiunea din depozite scade, poate scădea și debitul care poate fi furnizat către sistem.

Astfel, existența unor rezerve fizice de gaze nu garantează automat că acestea pot fi livrate suficient de rapid într-o zi cu un consum record.

Contractele de export pot limita cantitățile disponibile pe piața internă

Un alt element important îl reprezintă contractele comerciale încheiate de producători. Gazele care au fost deja contractate pentru livrare, inclusiv către piețele externe, nu pot fi redirecționate automat către consumatorii din România în momentul în care temperaturile scad.

Nerespectarea obligațiilor contractuale poate genera costuri suplimentare, inclusiv penalități sau cheltuieli pentru achiziționarea unor cantități de înlocuire într-o perioadă în care prețurile pot fi ridicate.

În acest context, România poate ajunge într-o situație în care exportă gaze în anumite perioade și importă gaze în zilele cu cerere foarte mare.

Ce înseamnă, de fapt, securitatea energetică

Dumitru Chisăliță atrage atenția că securitatea energetică nu trebuie analizată exclusiv prin prisma producției anuale de gaze, ci și prin capacitatea sistemului de a răspunde rapid la vârfurile de consum.

Într-o zi extrem de geroasă, consumul simultan al populației, sistemelor de termoficare și industriei poate crește semnificativ. În aceste condiții, devin esențiale atât producția internă disponibilă, cât și capacitatea de extracție din depozite, infrastructura de transport și sursele alternative de aprovizionare.

România va avea, după intrarea Neptun Deep la capacitate maximă, o producție de gaze mult mai mare și o poziție consolidată pe piața europeană. Totuși, scenariile de consum extrem arată că importurile nu pot fi excluse complet, mai ales în cazul unei perioade de ger sever și prelungit.

Potrivit analizei AEI, pregătirea pentru astfel de situații presupune scenarii de consum pentru perioadele de frig extrem, asigurarea unor debite suficiente din depozite și identificarea din timp a unor surse de rezervă.

În concluzie, Neptun Deep reprezintă un aport major la producția de gaze a României, însă nivelul producției anuale nu este singurul indicator care determină securitatea alimentării cu gaze. În zilele cu temperaturi extreme, diferența dintre necesarul de consum și cantitățile disponibile ar putea fi acoperită inclusiv prin importuri.