Inflația generalizată, între reducerea poverii datoriilor și prăbușirea puterii de cumpărare

Inflația definește noua dominantă globală. Toate marile economii se confruntă cu această nouă realitate.

Cea mai influentă economie a lumii, Statele Unite traversează o perioadă de puseu inflaționist, cum nu au mai avut de zeci de ani:

Dacă la începutul anului, Federal Reserves anticipa o rată a inflației de 1,8%, acum se vorbește deschis despre depășirea celui mai mare vârf inflaționist anual, de 5,3%. Și totul vine de la scumpirea produselor energetice și alimentare. Ceea ce, de altfel, se observă și la riscul de degradare a consumului personal al americanilor.

Pe de o parte, creșterea prețurilor a făcut ca mulți americani numulțumiți de micimea salariilor să nu mai alerge după alt serviciu, ceea ce a tensionat la maxim piața muncii. Lipsa lucrătorilor de pe piața forței de muncă forțează companiile să crească salariile, ceea ce va alimenta și mai mult inflația.

Companiile sunt la rândul lor extrem de afectate de prețurile prea mari: prețul unei camere de hotel a crescut cu doar 9%, deși costurile pentru oferirea acestui serviciu au urcat cu 16%, de exemplu. https://www.marketwatch.com/story/americans-will-have-to-get-used-to-high-inflation-at-least-until-the-end-of-2021-11632511300

Unii furnizori de servicii încearcă să crească prețurile, aruncând povara scumpirilor asupra consumatorilor: curieratul de la FEDEX (cea mai importantă companie de profil) a devenit mai scump  cu 6%, iar marele retiler COSTCO și-a crescut prețurile la raft cu 4,5% în medie.

Iar greutatea cu care se învârte lanțul aprovizionării va duce la creșterea presiunii pe costuri. Insuficiența producției auto (datorată crizei cip-urilor semiconductoare) va scumpi autoturismele și în anii următori.

Inflația sărăcește consumatorii și induce crize companiilor dar umflă mușchii guvernului (care se vede cu mai mulți bani la buget) și crește PIB-ul nominal, scăzând astfel ponderea datoriilor în PIB. Iată cum arată ponderea datoriei publice în PIB-ul american: o scădere de la 136% la sfârșitul anului trecut la doar 125,45% la sfârșit de iunie 2021:

https://fred.stlouisfed.org/series/GFDEGDQ188S

Asta deși datoria nominală tot 28 500 miliarde de dolari a rămas.

Ei, cam asta-i marea dilemă a guvernelor din toată lumea: să se bucure de scăderea ponderii datoriilor sau să sperie de scăderea puterii de cumpărare a votanților?

În Uniunea Europeană (și în zona euro implicit) avem aceeași poveste: cel mai ridicat nivel al inflației din ultimii zece ani:

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/11563327/2-20102021-AP-EN.pdf/e4d74a06-e0e6-b9eb-ed56-094eccd4109c?t=1634718508016

În statele din estul continentului, situate în afara zonei Euro, avem și cele mai mari niveluri de inflație:

Flacăra care a aprins și ține aprins puseul inflaționist este creșterea prețurilor la energie, cu 17,6% ca medie în Uniunea Europeană.

În România avem același fenomen: inflația crește, veniturile statului și PIB-ul nominal cresc și ele, ceea ce permite guvernului să admire de pe margine păstrarea datoriei publice sub nivelul de 50% din PIB:

Practic, deși datoria guvernamentală a crescut cu peste 10 miliarde de euro 950 de miliarde de lei) de la începutul anului, ponderea în PIB a datoriei a crescut modest, de la 47,3% la 49,7% (550 miliarde de lei). A crescut însă ponderea datoriei în valută, la aproape 55%, ceea ce crește riscurile țării în fața unei creșteri de dobânzi pe piețele internaționale.

Și dacă ponderea datoriei în PIB ținută sub 50% înseamnă o reducere a poverii, inflația care a generat acest lucru înseamnă o reducere masivă a puterii de cumpărare:

https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ipc09r21.pdf

Preţurile de consum în luna septembrie 2021 comparativ cu luna august 2021 au crescut cu 0,8%.
Rata inflaţiei de la începutul anului (septembrie 2021 comparativ cu decembrie 2020) este 5,6%.
Rata anuală a inflaţiei în luna septembrie 2021 comparativ cu luna septembrie 2020 este 6,3%.
Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (octombrie 2020 – septembrie 2021) faţă de precedentele 12 luni (octombrie 2019 – septembrie 2020) este 3,6%.

Și la noi, motorul inflaționist se alimentează cu creșterea prețurilor la energie (cu 21% deocamdată), peste media europeană și la combustibili (17%, deocamdată).

Impopularitatea guvernului datorită deteriorării puterii de cumpărare a populației este, însă, abia la începutul ascensiunii. Urmează 6 luni de iarnă, cu prețuri mult crescute la energie pentru companii, ceea ce va lovi puternic competitivitatea economiei și va alimenta și mai mult inflația. Deocamdată, guvernanții par să creadă că politicile de dobândă ale Băncii naționale pot domoli inflația. Dar pot și gripa grav creșterea economică.