Guvernul britanic a anunțat că, începând cu anul acesta, cetățenii vor mai putea utiliza doar limitat cărbunele și lemnul pentru a-și încălzi locuințele. Decizia se va aplica în etape urmând ca până anul viitor, februarie 2021, vânzările de lemn și cărbune pentru încălzirea locuințelor să fie restricționate sau chiar oprite.
Dacă decizia ar fi fost luată la Bruxelles, am fi auzit în România o mulțime de voci critice la adresa Uniunii Europene care ar fi spus că deciziile de la Bruxelles sunt aberante și în contradicție cu tradițiile naționale. S-a întâmplat ceva asemănător când la nivelul Uniunii s-a hotărât ca porcii să fie asomați și nu tăiați sau animalele să fie crotaliate. Pentru o parte a României, aceste măsuri au părut a fi ceva între o glumă bună și o intruziune de neiertat în viața agricolă seculară românească.
În cazul lemnului folosit pentru încălzirea locuinței, Marea Britanie a luat decizia de bună voie și nesilită de nimeni. Nu a fost vorba de Bruxelles, nici nu ar fi fost posibil acest lucru, pentru că suntem în plin proces de finalizare a Brexitului, ci chiar de guvernul britanic.
Rațiunea acestei decizii este una ce ține de protecția mediului. De altfel, ministrul britanic al mediului a afirmat, încercând să explice această hotărâre, că prin reducerea, în timp, a utilizării lemnului și cărbunelui pentru încălzirea casnică, aerul va fi mai puțin poluat.
Deci, iată că britanicii vor avea și ei „pactul lor verde”, chiar dacă vor fi în afara Uniunii Europene. Un pact care se adresează, suprinzător, poate, cetățenilor și nu companiilor, ca în Uniunea Europeană. Cu siguranță, însă, Marea Britanie iese din Uniunea Europeană, dar nu din civilizația europeană. Este evident că preocupările privind mediul vor fi pregnante și în Marea Britanie.
În România, tema utilizării lemnului și cărbunelui pentru încălzirea locuințelor este abordată doar din punctul de vedere social. Adeseori, se trece chiar cu vederea că o parte a lemnului tăiat ilegal este folosit pentru vânzarea către populație. Autoritățile locale închid ochii în fața comerțului fraudulos cu lemn de foc, pentru că fenomenul este considerat o supapă socială. În sensul că lemnul tăiat ilegal este cumpărat mai ieftin de către populație.
Desigur, o decizie privind interzicerea treptată a utilizării lemnului pentru încălzit este imposibil de luat în România. Deocamdată, România rămâne unul dintre statele membre ale Uniunii Europene cu cea mai ridicată rată a locuințelor care nu au acces la utilități, fie că este vorba de gaze naturale sau de energie electrică.
Adevărul este că în ultimii 10-15 ani, cu fonduri europene, s-au derulat o serie întreagă de programe de dezvoltare a infrastructurii energetice în spațiul rural. Doar că, adevărul este că multe dintre inițiativele administrației s-au lovit de o problemă insurmontabilă și anume aceea că populația nu și-a dorit racordarea la gaze naturale, din cauza costurilor pe care le presupune utilizarea gazului pentru încălzit în locul cărbunelui sau a lemnului.
În fine, discuția despre lemne de foc și cărbune nu ajunge aproape niciodată la tema economică. Și anume aceea că, de fapt, este o aberație economică să utilizezi lemn de foc în loc ca acesta să fie prelucrat pentru mărfuri cu valoare adăugată, adică, prntru fabricarea mobilei.
Deci, prin arderea lemnului se risipește o materie primă, o avuție importantă, care ar putea fi folosită pentru fabricarea de produse cu valoare adăugată mai mare. Aceasta este interpretarea economică. Doar că România este cantonată în obsesia tăierilor ilegale de lemn și nu mai ajunge să judece lucrurile din punctul de vedere al eficienței și al economiei.
