Poate v-ați întrebat vreodată: cât ne costă aceste alegeri? Și aici nu vorbim de costul minor al organizării secțiilor de votare și pentru tipărirea buletinelor de vot, ci vorbim de costul asociat de deciziile politice aducătoare de voturi. Ei bine, până astăzi, noi românii am plătit pentru aceste alegeri aproape 30 de miliarde de lei iar, până la finele anului, vom mai plăti încă cel puțin 60 de miliarde de lei! Atât ne costă pe noi deciziile cu scop electoral luate de coaliția care ne conduce.
După primele patru luni din an avem, deja, un deficit bugetar mai mare decât cel pe care ar fi trebuit să îl avem la sfârșitul anului: 3,24% din PIB, adică peste 57 de miliarde de lei, mai mult decât dublul deficitului consemnat anul trecut în perioada similară a anului 2023 ( 27 de miliarde de lei).
Nu știu dacă românii au privit cu suficientă atenție această monstruozitate fiscală, dar ea trebuie să fie cel puțin înspăimântătoare: avem un deficit bugetar dublu față de cel înregistrat anul trecut în aceeași perioadă. Pentru comparație în deplină cunoștință de cauză, trebuie să adaug și faptul că anul trecut deficitul bugetar anual nu a fost defel declarat prea mic: 90 de miliarde de lei, adică 5,7% din PIB. Dacă vom rămâne în aceeași logică de dublare a deficitului bugetar până la sfârșitul anului acesta vom avea la 31 decembrie un deficit nemaivăzut într-un stat din lumea occidentală pe vreme de pace: peste 10% din PIB, adică peste 170 de miliarde de lei! Aceasta este prima dintre consecințele dezastruoase ale nesăbuinței guvernanților: faptul că va trebui să împrumutăm suplimentar peste 80 de miliarde de lei, adică peste 16 miliarde de euro. Urmarea imediată ar fi creșterea datoriei publice peste al doilea prag de avarie (55% din PIB), dar nu trebuie uitat nici faptul că fiecare miliard de lei împrumutat astăzi pe termen lung (și asta este, de regulă, maturitatea la care ne împrumutăm ) vine cu o dobândă de aproape 68 de milioane de lei pe an.
Imaginea acestui deficit bugetar uriaș este cu atât mai înspăimântătoare cu cât am intrat deja în al cincilea an consecutiv de deficit excesiv, adică de depășire a ponderii maxime a deficitului (3% din PIB), așa cum este ea definită în tratatul de la Maastricht. Și aceasta nu este decât a doua consecință dureroasă a depășirii limitelor bunului simț fiscal de către guvern: faptul că boala deficitului excesiv a devenit cronică și, indiferent de medicul care o va trata sau de tratamentul aplicat, organismul financiar al statului va rămâne șubrezit pentru mulți ani de acum înainte. Mai cu seamă că întoarcerea la deficite acceptabile (sub limita de 3% din PIB) se va face în ani, prelungind perioada de împrumuturi scumpe și dese.
Cel mai greu de acceptat detaliu abia acum apare în expunerea curentă: în lunile scurse din 2024, cheltuielile publice au crescut de două ori mai repede decât veniturile! Mai precis, la final de aprilie, bugetul general consolidat a strâns 182 de miliarde de lei, în creștere cu 15,3% față de perioada similară a anului trecut, dar cheltuielile publice din perioada ianuarie-aprilie 2024 au fost de 240 de miliarde de lei, mai mari cu 29,2% decât în perioada similară a anului trecut (https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/nota_bgc30042024.pdf ).
Acum nu știm cu precizie cam pe unde s-a oprit cu studiul matematicii premierul nostru suspectat de bacalaureat, dar nu ar trebui să fie greu de înțeles nici măcar pentru el faptul că dacă veniturile îți cresc cu 15%, iar cheltuielile cu 29% înseamnă o viteză dublă de creștere a cheltuielilor față de cea a veniturilor și asta indică cu claritate eșecul administrației actuale.
Ce-o fi priceput absolventul în științe juridice al Universității Ecologice, Ion-Marcel Ciolacu din modul cum funcționează economia sub bagheta sa nu putem decât să presupunem, dar sigur absolventul de masterat al programului de „Managementul sectorului public” de la S.N.S.P.A. București, același Ion-Marcel Ciolacu a priceput cât se poate de bine eșecul fiscal al guvernării sale, căci numitul Ionică Marcelică declară senin cum că, după absolvirea masteratului cu pricina s-a ales cu următoarele competențe: „Bazele sectorului public. Managementul finanțelor publice”, care va să zică s-a calificat omul să facă managementul financiar al nației. Nu prea pare să îi reușească acest lucru în practică, de vreme ce ne-a condus la un deficit bugetar așa de mare într-un timp atât de scurt.
Poate nu stăpânește omul prea bine practica „managementului finanțelor publice”, că nu prea a avut parte de multe locuri de muncă (după absolvire a fost deputat și doar pentru șase luni viceprim-ministru), dar sigur este un mare maestru al teoriei în domeniu, de vreme ce nu pierde niciun prilej să-și dea cu părerea despre deficit. Bunăoară, iată ce declară savant, premierul- manager financiar acum două luni: „Nu este nicio problemă cu deficitul. Au fost niște plăți la Ministerul Apărării care au venit în lunile ianuarie și februarie. La ANAF, și-au făcut planul în ambele luni. Luna februarie este, de obicei, o lună mai delicată, în ceea ce privește colectarea. Haideți să vedem un exercițiu pe un trimestru, să putem vorbi în detaliu.” ( https://tvrinfo.ro/premierul-spune-ca-nu-e-nicio-problema-cu-deficitul-anaf-si-a-facut-planul-nu-vor-fi-taxe-noi/ ). A trecut și luna martie, a trecut și aprilie, dar Ciolacu a uitat să ne mai țină cursul despre deficit că doar nu poate să-și piardă vremea cu noi, plătitorii de impozite, ditamai posesorul de masterate.
Același ilustru jurist și manager declara, candid, pe la început de aprilie, că toată creșterea deficitului vine din investițiile uriașe desfășurate sub bagheta lui de magician: „În acest moment 17 miliarde din primele luni s-au dus toate pe investiții. Salvarea României sunt investițiile. Cea mai mare multiplicare în economie sunt investițiile. E a treia lună când ne-am făcut planul în ceea ce privește colectarea veniturilor. Am mărit deficitul prin investiții nu prin consum. Când am avut 9,2% deficit, tot acel deficit de sute de miliarde și 200 de miliarde împrumutate s-au dus pe consum. În acest moment deficitul bugetar se găsește în investiții. Eu nu o să opresc nicio investiție. Pe orice domeniu vă pot da exemplu” (https://www.stiripesurse.ro/pariul-premierului-marcel-ciolacu-cu-romanii-nu-voi-opri_3280743.html ).
Frumos discurs, n-am ce zice! Atât de frumos că națiunea pare căzută în extaz, precum coana Eftimița din capodopera lui Caragiale, „ Conu Leonida față cu reacțiunea”: Ei! cum le spui dumneata, sa tot stai s-asculți; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.”. Căci poporul privește fascinat dezlănțuirea de glume și gesturi ale bonomului Piedone sau unduirile pițigăiate ale principalei rivale din partid a premierului. Dar și spectaculoasele apariții televizate ale generalului Ciucă, puternic înzestrat de natură cu harul plictisirii ascultătorilor. Nu e oare mai comod să ronțăim covrigei (de Buzău, bineînțeles), în vreme ce ne amuzăm de circul politic decât să ne speriem de situația bugetului țării? Căci, nu-i așa, de vreme ce nu ne interesăm cum se prăpădesc banii țării, această problemă nici nu există? Iar dacă chiar există, oricum nu-i nicio problemă: cu atâtea diplome și masterate, precis „vrăjitorul” Ciolacu are el niște soluții miraculoase. Cu care sigur-sigur îi va ameți pe dușmanii țării, oamenii în negru de la FMI și Comisia Europeană. Iar dacă nu vor cădea amețiți „contabilii” de la FMI, precis aceștia vor fi cuceriți de șarmantul general Ciucă, cu exprimările sale elegante precum vipușca pantalonilor săi cazoni.
Până una alta, noi, ăștilalți, ochelariștii curioși și neîncrezători în magia tandemului de vis Ciucă-Ciolacu facem ce-am învățat: citim tabelele furnizate de vistierul regimului, un alt Marcel (Boloș), nu la fel de ilustru precum distinsul său șef.
Ei bine, deși nu ne-a făcut deloc bine, am aruncat un ochi pe veniturile încasate de stat de la noi, contribuabilii. Și am văzut, uimiți, că ne-am făcut datoria cu prisosință: guvernanții s-au ales cu 5,5 miliarde de lei în plus (peste 26% creștere față de anul trecut) din impozitele plătite de sărmanii români și de firmele acestora pentru veniturile și profiturile realizate. Încă 11 miliarde de lei (+21,5%) în plus i-au mai intrat statului în cont din contribuțiile suplimentare plătite de către angajații din țară în primele patru luni din an. 5,8 miliarde de lei în plus a mai colectat statul condus de Iohannis din TVA (plus 18% față de anul trecut) din scumpirile pe care tot statul le-a provocat. Căci dacă avem aceeași cotă de TVA, dar s-au colectat mai mulți bani, cauza nu poate fi decât creșterea prețurilor la care se aplică acel TVA, că doar consumul nu a crescut, ne-a spus-o clar premierul nostru prea-școlit.
Păi, dragii mei, dacă statul a extras din economie cu 15% mai mulți bani decât anul trecut cum se face că avem un asemenea deficit? Și iată cam ce descoperim. Bunăoară că salariile armatei de bugetari din subordinea lui Ciolacu ne-au costat peste 50 de miliarde de lei în doar patru luni, un plus de aproape 21% (8,6 miliarde de lei în plus) față de primele patru luni din anul 2023! Asta în condițiile în care, oficial, guvernul a acordat doar o creștere de 5% pentru salariații statului. Parcă ne vine să credem că guvernul a mai angajat câteva legiuni de bugetari, dacă nu cumva directorimea din ministere și agenții n-o fi spart cifrul de la seiful din biroul lui Boloș.
Mai vedem și că avem o creștere cu 27,5% a cheltuielilor cu bunurile și serviciile (adică 6,5 miliarde de lei în plus), la o sumă de peste 30 de miliarde de lei, deși, oficial, inflația a fost cam de 6-7% în perioada scursă de anul trecut? Pe ce-or fi cheltuit oamenii ăștia 6,5 miliarde de lei în plus? S-o fi scumpit hârtia igienică sau biletele de avion cu peste 27%? Că sigur, facturile la energie benzina s-au ieftinit, doar așa aflăm de la ministrul energiei, candidatul Sebastian Burduja.
Cât privește investițiile pentru care se victimizează Ciolacu, toate cele importante s-au făcut cu banii luați de la Uniunea Europeană. Mai rămâne o creștere de 11 miliarde de lei (+151%) la capitolul „cheltuieli de capital”. Ce să fie, ce să fie? Păi aici s-or fi ascuns, sub această denumire specifică „managementului finanțelor publice” niscavai rate la achizițiile de armament, rate care trebuiau plătite din bugetul de anul trecut, dar guvernului i-ar fi crăpat obrazul de rușine să apară cu un deficit de peste 6% în fața Comisiei Europene? Detestabila practică a mutării cheltuielilor de pe un an pe altul continuă, în mod cât se poate de clar și sub cârmuirea prea-înțeleptului Ciolacu. Căci altfel cum s-ar explica faptul, pentru guvernanți mărunt, dar pentru țară capital, că, deși guvernul a calculat anul trecut un deficit de 5,68% din PIB (https://mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/nota_bgc31122023.pdf ), Comisia Europeană a calculat, tot pentru 2023 un deficit de 6,6% din PIB, având la dispoziție aceleași date ca și guvernul? Explicația, oameni buni, este cât se poate de simplă: guvernul ne anunță un deficit calculat „pe cash”, adică cât de mult diferă plățile făcute de încasările primite, în vreme ce Comisia Europeană calculează un deficit pe standardul european de contabilitate (ESA), care măsoară diferența dintre plățile scadente și veniturile datorate. Evident că UE calculează deficitul în varianta corectă, care ține seama de tot ceea ce este de plătit într-un an și nu se lasă păcălită de trucurile ieftine ale guvernanților noștri de a amâna niște plăți să iasă bine o poză de moment.
Pentru cei scârbiți de circul televizat al candidaților de tip Piedone-Vanghelie și interesați de lucrurile cu adevărat importante, iată cum arată tabloul finanțelor publice ale țării noastre după calculele Uniunii Europene:
Pentru cei care au ochi să vadă: Comisia Europeană ne-a calculat un deficit de 106,5 miliarde de lei pentru 2023, iar guvernul nostru a recunoscut doar 89,9 miliarde de lei. Diferența, dar numai pentru cei care au ochi să vadă, este de aproape 17 miliarde de lei (1% din PIB) pe care, mângâindu-și șiret bărbița, premierul Ciolacu le anunța ca fiind „investiții”, dar, de fapt sunt niște plăți amânate din decembrie 2023 pentru ianuarie-februarie 2024 pentru achiziția de armament. Achiziție făcută, evident, fără niciun fel de licitație.
Anul acesta, țara noastră are cel mai plin an electoral din scurta sa istorie de democrație occidentală: alegeri locale, parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. Un an în care pare că totul a încremenit și nimeni nu se mai ocupă decât de procesul electoral. Dar și un an în care starea finanțelor publice va ajunge în cea mai proastă poziție în care a fost vreodată.
Poate v-ați întrebat vreodată: cât ne costă aceste alegeri? Și aici nu vorbim de costul minor al organizării secțiilor de votare și pentru tipărirea buletinelor de vot, ci vorbim de costul asociat de deciziile politice aducătoare de voturi. Ei bine, până astăzi, noi românii am plătit pentru aceste alegeri aproape 30 de miliarde de lei iar, până la finele anului, vom mai plăti încă cel puțin 60 de miliarde de lei! Atât ne costă pe noi deciziile cu scop electoral luate de coaliția care ne conduce.
