România, deși are cea de a doua creștere economică din Europa, aceasta nu a condus la reducerea sărăciei din țară, iar incluziunea este o problemă constantă în zona rurală, care concentrează 70% din numărul total al persoanelor nevoiașe la nivel național, relevă un raport al Băncii Mondiale.
„Aproximativ 45% din populația țării se află în zonele rurale, unde sărăcia este cu 20 de puncte procentuale mai mare decât în zonele urbane. Această dualitate puternică este manifestată prin oportunități inegale și un acces inegal la piețe, fapt ce nu se mai întâmplă în niciuna dintre țările Uniunii Europene”, se precizează în documentul citat de Mediafax.
Raportul arată că peste 900.000 de persoane (4,5%), trăiesc în sărăcie extremă în zonele marginalizate din România (3,2% din mediul urban și 6,2% din populația rurală).
„Zonele marginalizate sunt, prin definiție, domenii care combină capitalul uman scăzut, șomajul ridicat și locuințele necorespunzătoare. Aceste zone suferă de o combinație de străzi murdare sau inexistente, concentrația de gospodării aflate în sărăcie extremă, niveluri foarte scăzute de educație, sănătate precară, mame adolescente, un număr mare de copii, școli de slabă calitate și/sau școli segregate și o rată înaltă de infracționalitate în rândurile minorilor”, se arată în raport.
De asemenea, autorii raportului specifică că în zonele marginalizate, oamenii nu au oportunități pentru a beneficia de educație bună, servicii publice sau un loc de muncă decent.
Cu toate că în zonele locuite preponderent de etnia romă, sărăcia și degradarea materială a scăzut, totuși se păstrează la un nivel ridicat, mai ales în cartierele mărginașe.
„Conform Studiului EU-MIDIS II: European Union minorities and discrimination, ponderea romilor expuși riscului sărăciei a fost de 70% în 2016, în scădere de la 84% în 2011. Cu toate acestea, diferența față de media națională de 25% rămâne substanțială. Puțănătatea veniturilor romilor se corelează puternic cu concentrarea rezidențială, adică nivelurile sărăciei sunt mai mult pronunțate în cartierele unde toți sau majoritatea locuitorilor sunt romi. În mod surprinzător, 68% dintre romi declară că trăiesc în astfel de cartiere segregate”, arată documentul.
Raportul mai arată că aproape o treime dintre romi trăiesc în gospodării care „experimentează foamea”.
„Inegalitatea are un efect profund asupra copiilor, împiedicând mobilitatea economică și dezvoltarea țării, cu potențial de creștere pe termen lung. Circa 4 din 10 copii români sunt săraci, cel mai mare număr din UE”, se mai arată în raportul citat.
„România are încă cei mai mulți copii în sistemul de protecție a copilului, deși se înregistrează progrese în ceea ce privește transferul acestora de la îngrijirea instituțională la cea comunitară. Situația copiilor romi din România este deosebit de dură: a fi rom crește șansele sărăciei mai mult decât orice alt factor. Integrarea romilor în educație este o provocare și este strâns asociată cu incluziunea socială și ocuparea forței de muncă”, precizează Banca Mondială.
Rezultatele raportului arată că participarea romilor la educația timpurie și îngrijirea copiilor a scăzut de la 45% în 2011 la 38% în 2016 și, în același timp, proporția persoanelor care abandonează școala timpuriu printre romi rămâne ridicată la 77% (2016) și 64% procentul de romi cu vârste între 16 și 24 de ani nu sunt angajați sau educați.
Studiul Băncii Mondiale mai arată că un alt factor de împiedicare a incluziunii sociale și de reducere a sărăciei este reprezentat de constrângeri, în ciuda creșterii economice.
Comments are closed.