Asociaţia Pieţelor Financiare (ACI România) respinge ferm acuzaţiile făcute fără niciun temei de senatorul Daniel Zamfir în legătură cu stabilirea ratelor de dobândă şi a indicatorilor ROBOR pe piaţa monetară din România, arată un comunicat al asociaţiei.

Senatorul Zamfir a prezentat, cu privire la funcţionarea pieţelor financiare interbancare (monetară şi valutară), o înşiruire de acuzaţii nefondate, fără argumente reale, sau bazate pe confuzii fundamentale în ceea ce priveşte mecanismele de piaţă, arată comunicatul.

Asemenea acuzaţii de „înţelegeri” între bănci neagă în esenţă principiile de funcţionare ale oricărei pieţe concurenţiale. Pieţele financiare din România sunt concurenţiale, funcţionale şi validează echilibrele macroeconomice principale ale ţării. Piaţa monetară şi piaţa valutară sunt fundamentale pentru funcţionarea economiei de piaţă, aşa cum este stipulat acest principiu în Constituţia României (Art. 135). Ele s-au format în timp, începând cu mijlocul anilor 90, după eforturi susţinute, şi au contribuit la acordarea calificativului de economie de piaţa funcţională pentru Romania, o precondiţie obligatorie pentru aderarea la Uniunea Europeană. Toate aceste realităţi sunt neglijate de dl. senator care consideră că rolul acestei pieţe este doar de a asigura o referinţă pentru creditele populaţiei. Piaţa monetară, ca şi indicii de referinţă, au fost stabiliţi din 1995, pe când referinţa la creditele bancare pentru consumatori – care este un scop secundar şi neobligatoriu al acesteia – a fost stabilită ulterior prin OUG 50/2010 (când ROBOR la 3 luni Concurenţei sau BNR) sunt eventuale înţelegeri de tip cartelar care ridică preţul la vânzători, înţelegeri imposibil de realizat când participanţii la piaţă sunt şi vânzători şi cumpărători în acelaşi timp (cotează atât preţ de cumpărare cât şi de vânzare), având în vedere şi existenţa controalelor interne stricte din fiecare banca. Pe piaţa interbancară băncile sunt şi cumpărători şi vânzători, ceea ce accentuează gradul de concurenţă din piaţă şi face practic imposibilă cartelarea.

Nu există un singur ROBOR, ci opt cotaţii ROBOR, pentru scadenţe – de la o zi la un an – foarte diferite în ceea ce priveşte elementele care le determină. Cele pe termen foarte scurt sunt influenţate în special de lichiditatea din piaţă. Lichiditatea este puternic influenţată de soldul contului Ministerului Finanţelor Publice. Cele pe termen mai lung sunt influenţate de aşteptările privind inflaţia şi implicit cu privire la eventualele modificări ale ratei de politică monetară ale BNR. Majoritatea tranzacţiilor au loc la scadenţe scurte tocmai pentru că sunt o expresie a nivelului de lichiditate variabil şi de aceea cotaţiile au o volatilitate mai ridicată, faţă de cele pe scadenţe mai lungi – mai stabile dar mai relevante în privinţa rolului lor de semnal şi reper, esenţiale şi pentru pieţele de produse de acoperire a riscului de dobândă. Cifra invocată de dl. senator ca fiind mai scăzută decât cotaţia ROBOR la 3 luni pentru ziua de 17 ianuarie (1,56%) reprezintă media tranzacţiilor pe termen scurt (până la o săptămână) care sunt cele mai frecvente.

Articolul precedentTeodorovici și prioritățile financiare ale UE
Articolul următorEfect neaşteptat: „taxa pe lăcomie” loveşte industria IT