George Vulcănescu: Tarom, zbor pe burtă și planat

De fiecare dată când plecam în vacanță, tata îmi dădea bani de buzunar și nu uita să îmi atragă atenția: „Vezi să îți ajungă și să nu aud că te-ai împrumutat de la alți copii”. De mai bine de zece ani de când nu a mai înregistrat profit, Tarom este tot într-o vacanță și primește an de an bani de la Guvern. Dar se și împrumută.

Și în 2020, după un bilanț negativ, Tarom primește de la Guvernul Orban un ajutor de 195 milioane lei. Pierderea pe anul 2019 depășește 170 milioane lei. În total, pierderile cumulate ale Tarom se apropie de 3,2 miliarde lei (costul a aproximativ trei spitale regionale).

Angajamentele conducerii companiei că se va chivernisi și nu va mai fi nevoie de noi injecții de la Buget sau din Trezorerie au rămas neonorate din 2007 încoace. De fapt, nu vorbim de o singură conducere, ci de o puzderie de directori generali și personaje din componența consiliilor de administrație. Media este mai mare de unul pe an. În 2019, au fost nu mai puțin de patru numiri de directori generali care definitiv, care interimari. De altfel și acum compania are director general interimar.

În aceste condiții, declarația lui Ionel Dancă, purtătorul de cuvânt al Executivului „Acesta e primul pas, un ajutor de salvare. (…) Prin urmare, după aprobarea ajutorului de salvare, compania trebuie să vină cu un plan de restructurare”, nu se deosebește prea mult de de bla bla-uri precedente.

Nu pot să uit cum, la începutul anului 2019,  conducerea Tarom de atunci, dădea ca sigur un sfârșit de an 2018 cu trecere pe profit doar pentru că fusese un an record al numărului de pasageri, 2,75 milioane și o creștere semnificativă a consumului de carburanți, semn că au fost recâștigate rute și cote de piață. Dar anul s-a încheiat cu un minus de peste 130 milioane lei. Asta în condițiile în care piața locală era cvasipierdută, nu neapărat abandonată, în competiția cu companiile low-cost.

Au existat mai multe momente ratate în istoria recentă a Tarom, care ar fi putut să replaseze compania pe un culoar de zbor „safe”, dacă interesele politice nu ar fi zădărnicit acest lucru. Declarativ, mai mult, s-au succedat tentative de privatizare, de listare pe bursa, de aplicare a convențiilor cu finanțatorii externi, cum este FMI, de angajare a unui management independent pe criteriile guvernanței corporative.

Singurul lucru concret a fost că Tarom este prima mare companie de stat și singura care a experimentat funcționarea cu un management profesionist cu un consiliu de administrație și un executiv independente politic.

Dar când s-a ajuns la ideea de business plan în detrimentul clientelismului, aranjamentelor de culise legate de rute, agenții externe și nepotisme în structura de personal, experimentul s-a încheiat. Asta a mai costat Tarom alți 250.000 euro, însă ce mai contează când pierderile sunt acoperite din banul public.

Deci, azi vorbim de plan concret de restructurare. Pe ce te bazezi, tu Guvern? Pe o conducere interimară. Pe un consiliu de administrație abia numit politic, cum altfel? Pe prezența în consiliu a directorului general al CFR Marfă, o gaură neagră în Buget mai mare decât Tarom? Nu zic că omul ar fi de vină pentru situația comoaniei pentru că e pe funcție de doar doua luni, dar dacă vine și la Tarom cu ideea insolvenței, soluția salvatoare pentru CFR Marfă (politic inacceptabilă)?

Tarom mai are mult până să iasă din zona de turbulențe și nu sunt semene că „piloții” știu/pot să aplice instrucțiunile din manualul de zbor. Dacă crocodilul poate zbura pe burta și planat – ca în gluma ceaușistă cu profesorul, inspectorul și băiatul secretarului de partid – atunci poate și Tarom.