Ce poate înțelege un om obișnuit dintr-o știre care începe cu ” În pofida creşterii economice modeste, Guvernul german a încheiat anul 2019 cu un surplus bugetar de două cifre”? Nu mare lucru. Faptul că statul german cheltuie, într-un an, mai puțin decât încasează de la contribuabili intră într-un firesc al lucrurilor din categoria lucrului bine făcut…la nemți.

Pare superfluu sa mai pomenești cuiva neavizat de faptul că o țară cu un PIB de 20.000 de ori mai mare decât al României are excedent bugetar de 12 miliarde euro. Sau că Germania nu s-a mai confruntat cu un deficit bugetar din anul 2012. Degeaba insiști să explicit cuiva neinteresat că, după criza declanșantă în 2008, nemții au stat tot timpul cu piciorul pe frână când a fost vorba de cheltuieli publice.

Poate cuvintele simple ar trebui să fie mai pe înțeles. Guvernul Germaniei nu se bate cu cărămida în piept. A evitat in extremis, în toamnă recesiunea tehnică (două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului) deși nu au luat niciuna din deciziile specifice într-o asemenea conjunctură: relaxarea fiscală (și nu că nu ar avea de unde să reducă taxele) și nici nu a dat de azvârlita cu banii în surplus pentru pomeni electorale ca să își salveze fundul (fac și ei d-astea, dar se mai gândesc și la viitor)

Românul nici nu poate fi acuzat că nu știe cu ce și cum se „mânâncă” situația economică actuală. După ce i s-a picurat într-una în ureche mesajul că avem cea mai mare creștere economică din Europa, că datoria publică este în scădere, deși în termini reali a crescut permanent, degeaba vii și îi spui că pensiile de stat sunt nesustenabile.

Cu atât mai mult cu chiar tu Guvern susții o majorare de 40% a pensiei medii. Ba te mai și contrezi și cu sindicatele care nu văd mai departe de interesul imediat al salariaților lor și nu doar că merg pe linia PSD și se fac că nu văd inflație în România (4% – cea mai ridicată din Europa) dar și reiau retorica fostului partid de guvernământ în privința pensiilor private (Pilonul II).

Cea mai bună modalitate de a explica românilor de ce și unde se mai poate acționa în sensul unei mai bune administrări a banului public este să îi arăți sursele risipei și să nu repeți ceea ce până mai ieri era de criticat. Din acest punct de vedere o știre de interes public pe înțelesul oricui este cea cu modul în care au fost a făcute angajările „specialiștilor” în coafuri și șuvițe din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) și cum s-au plătit despăgubiri pentru pagube produse de cormorani în lanurile de rapiță. Dar sunt atâtea exemple…

Dacă vrea într-adevăr să reducă deficitul structural, o altă sintagmă intrată în uz, dar fără nici un înțeles pentru majoritatea românilor, Guvernul trebuie să meargă la esență. Realitatea este cea pe care omul obișnuit o percepe nu cea pe care vrea un partid sau altul la putere să o prezinte triumfalist. Dacă era altfel și acum vorbeam doar de greșelile de exprimare ale fostului prim-ministru.

Articolul precedentSemnal îngrijorător din industrie
Articolul următorFarmaciile, o afacere profitabilă în România